Orasul Iasi a fost atestat documentar in 1408; initial a fost curte domneasca (1434), iar apoi a devenit resedinta principala a domnitorului Alexandru Lapusneanu fiind capitala Moldovei pana in anul 1862, cand in urma Unirii Principatelor Romane capitala a fost stabilita la Bucuresti.
 "Tinutul Iasi", mentionat astfel la 1716 in scrierile lui Dimitrie Cantemir, a cunoscut o istorie cu perioadele zbuciumate si epoci de o reala stralucire, despre care amintesc numeroase cronici, vestigii si monumente.
   Marturii ale existentei si evolutiei sale istorice se desprind din descoperirile arheologice de la Cucuteni, care in mil. III - II inainte de Christos au format aici una din cele mai stralucite culturi neolitice din Europa.
   Inca din evul mediu, localitatile Iasi, Harlau si Targu Frumos erau renumite pentru curtile domnesti construite din piatra, iar incepand din sec.XVI Iasul devine cetatea de scaun  a domnilor Moldovei.
   La Iasi a consfintit Mihai Viteazul la 1600 unirea celor trei tari romanesti, Iasul a dat semnalul Revolutiei Romane de la 1848 si tot la Iasi a fost ales la 5 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, preludiu al marelui act istoric de unire a principatelor.
   Oras al primei scoli de ingineri (1814) si al primei universitati din tara (1860), prin numeroasele sale obiective istorice, culturale si economice, Iasul detine in egala masura statutul de "oras - muzeu", prestigios centru universitar si importanta zona economica, constituind o atractie deosebita pentru cei interesati de cultura, turisti, studenti, cercetatori si oameni de afaceri.

Legenda orasului Iasi
Se pare ca numele Iasului provine de la un vechi trib, (al "iasigetilor"), care s-a stabilit aici in jurul datei 100 i.e.n. Zona fusese insa locuita cu mult inainte, arheologii aratind ca un sat de linga Iasi, Cucuteni, a fost un centru foarte puternic al culturii paleolitice.
In urma cu 5000 de ani aceasta zona acoperea spatiul dintre muntii Carpati si riul Dnestr (in Ucraina de astazi, unde aceasta cultura poarta numele de Tripolje). Uimitoarea ceramica pictata de la Cucuteni, statuetele si vasele sint inchinate zeitatilor fertilitatii si naturii. In prezent ele sunt expuse cu mindrie ca fiind cele mai importante piese ale muzeelor locale.
  Amforele grecesti datate din secolele IV-III i.e.n. demonstreaza ca orasul Iasi era un centru comercial puternic. Amforele erau folosite pentru a aduce aici ulei de masline si pentru a duce vin si miere de albine. Triburile geto-dace, ce au trait aici in acelasi timp, au lasat in urma lucruri si mai impresionante - fortaretele lor (17 in judetul Iasi) si citeva comori constind din obiecte de argint si aur, care demonstreaza rafinamentul, atit al mestesugarilor cit si al culturii lor.
  La inceputul secolului al doilea e.n. Imperiul Roman a cucerit Dacia, cele doua razboaie fiind descrise ulterior pe Columna lui Traian din Roma. A fost un fapt militar extraordinar care a reprezentat debutul fuziunii unor civilizatii. Romanii au trebuit sa se retraga in 271, pentru a apara mai bine Roma in fata invaziilor barbare, dar unii dintre ei au ramas. Batrinii soldati carora li s-a dat pamint, si care chiar s-au casatorit aici, n-au mai vrut sa plece. Ei au impartasit mestesugurile tehnice romane, unele principii administrative si limba latina, care va deveni "lingua franca" a regiunii, in forma sa populara.
  Dupa caderea Imperiului Roman, Bizantul a fost cel care a avut cea mai mare influenta timp de peste o suta de ani. Sub protectia lui populatia romanizata ce traia la nord de Dunare a devenit mai stabila, iar daco-romanii au fost convertiti la crestinism. In urmatoarea suta de ani ei au devenit fermieri si mestesugari priceputi, locuind mai ales in sate mici, singurul mod de a rezista invaziilor triburilor migratoare. Influentele lor se resimt inca in limba romana, dar cadrul acesteia a fost construit in jurul versiunii populare a limbii latine.